Fraţi şi Surori, Prieteni dragi, Doamnelor şi Domnilor!
De ce Sfântul Ioan şi care este legătura acestuia cu Masoneria? Trebuie să acceptăm că masoneria, prin origine şi evoluţie, a fost sub influenţa mai multor epoci. De-a lungul acestora a adoptat mai multe simboluri care s-au înmulţit cu trecerea timpului. Călugării Sfântului Ioan ridicaseră deja un azil de bătrâni la intrarea Sfântului Mormânt care purta numele “Sfântul Ioan”. Pretinsa origine a Templierilor în persoana Teoclastului, al LXVII-lea urmaş al Sfântului Ioan, este mai mult decât contestată. Pe de alta parte, este foarte adevărat că Templierii îl venerau în mod special pe Sfântul Ioan, chiar dacă, destul de uşor, îl confundau pe Evanghelistul cu Botezatorul.
Cu mult înainte de aceasta, Sfântul Ioan fusese desemnat patronul corporaţiilor de masoni din Masoneria Operativa, iar unele dintre ele se uniseră cu ocazia sărbătorilor de Sfântul Ioan de Iarnă sau de Vară. De altfel în manuscrisele operative din secolele XV şi XVII e scris că masonii scotieni - fie din spirit catolic, fie din respect pentru trecutul istoric al constructorilor din Evul Mediu - îl invocau pe Sfântul Ioan.
Ceea ce este deosebit de interesant la aceasta aniversare este că ea are loc în perioada solstiţiului de vară , adică exact în momentul când soarele se afla la punctul cel mai de sus de pe cer. Această sarbătoare face de altfel parte dintre cele mai vechi tradiţii ale omenirii şi sunt comune multor culturi şi popoare. Ideea comună este să pună în valoare fabuloasa limpezime a luminii soarelui, deopotrivă importantă pentru oameni , animale şi plante.
Prin extensie a acestei simbolistici, Focul este cel care a devenit factorul creator şi purificator şi care, la multe civilizaţii, de la Egipteni la Romani, a dobandit un rol fundamental atât din punct de vedere religios cât şi iniţiatic.
Aprinderea Rugurilor de Sfântul Ioan în fiecare an îşi găseşte originea îndepartată în aceste tradiţii străvechi. Ca simbol, drumul parcurs între solstiţiul de iarnă şi cel de vară, este, dragi prieteni, imaginea însăşi a vieţii noastre de mason. Solstiţiul de iarnă semnifică noaptea, tenebrele, noaptea cea mai lungă, moartea omului dinainte. Solstiţiul de vară este ziua cea mai lungă, soarele la Zenit, este renaşterea concretizată prin Iniţiere, este LUMINA însăşi.
Pentru noi LUMINA este puterea de a înţelege lumea şi Universul, puterea de a pricepe tot ce ne înconjoară, pe cei de alături, pe ei şi modul lor de a vedea şi înţelege lumea. În sfârşit, dar nu în ultimul rând - căci fără cele ce urmează tot parcusul nostru de până acum ar fi sortit eşecului - puterea de privi în interiorul nostru, puterea de a ne înţelege pe noi înşine.
Fie ca această LUMINĂ, Fraţii mei, Surorile mele, şi voi dragi prieteni, să reprezinte LEGATURA puternică şi trainică de prietenie, de unire între noi toţi, pentru a face astfel încât lumea aceasta să devină una mai bună decât aceea în care ne-am născut.
Este dorinţa pe care o închin Sărbătorii de Sfântul Ioan şi fie ca Lumina acesteia sa ne ajute pe noi toţi împreuna la construirea unui viitor fericit.
